de Paul Breazu
Artwork Fragmente Pop vol. 1
Când, pe 21 mai 2018, label-ul local Future Nuggets făcea anunțul lansării unei compilații cu titlul Fragmente Pop Vol. 1*, această primă cuantificare a unui arhipelag lateral, care, deși nu reușea să se articuleze în vreun fel, începea să aibă o oarecare vizibilitate, venea cu o autodescriere semnificantă: „Introducing the full vol. 1! FN prezintă «Fragmente Pop», o serie ce sperăm să nu știm unde duce. Featuring as producers, song writers, singers, advisers, contributors to the karmic ambient: Cosima Opartan, Aneb/Plevna, Ardeja Fraga, Anca Pop, Anthony Icuagu, Matei Vlad, Thomas Höfer, Sarra Tsorakidis!!!! Audiție plăcută, iubiri de multe feluri și sper să ne vedem luna viitoare când vom lansa live compilația! XXX”. În fond, Future Nuggets însuși, colectiv de muzicieni/producători/DJi, record label, dar și actant versatil în diverse încarnări contemporane ale unor axe subculturale de aici, precum muzicile balcanice, electronica experimentală, techno-ul etc., își descria propriul univers cu o formulă intrigantă: „Cvasi-seductive sounds and obscure musical hybrids collected from the dark and hidden corners of Romania. Have a taste of past-future!”. În interiorul amintitului univers FN, care se identifica prin prefixul „loco-”, își făcea acum loc o altă explorare colectivă – pop-ul.
O siluetă, o pădure înghețată. Copacii nu au frunze, soarele străpunge scurt și orbitor o coroană scheletică. O pelerină neagră se îndepărtează, legănându-se, pe o cărare. „E multă vreme de când ploaia ne-a-ndrăgit,/ Din prima seară chiar un parc ne-a dăruit,/ Atâta i-a speriat pe toţi cu stropii grei/ Că ne-a făcut stăpâni pe parc şi pe alei.”
Primul șoc, textul Flaviei Buref, una dintre textierele notabile ale muzicii ușoare dinainte de 1990, rostogolindu-se infinit mai (p)optimist decât romanța compusă de Vasile V. Vasilache pentru Doina Badea în 1978, infinit mai puțin triumfalist decât alternativa Angelei Similea, filmată în același an de Viorel Sergovici pentru Televiziunea Română. Pe un ipotetic continuum al pop-ului local, la 40 de ani distanță de prima versiune, Cosima nu face un cover, nu citează autorul, ci se fixează în limitele unei noi microscene pop locale, deopotrivă rnb, goth și emo. Chiar și videoclipul Sarrei Tsorakidis are ceva din atmosfera damnată a unei mistery drama de pe Sundance Channel. Al doilea șoc, în 2018 „Ploaia” – versiunile Doinei Badea și Angelei Similea se numeau „Ploaia și noi” – este despre o crimă pasională. Așa cum nu era, în 1999, piesa lui Papa Junior & Moni-K, deși s-ar fi putut întâmpla absolut orice în acel videoclip care flirta copios și stângaci cu noir-ul.
Poate că acest ’99 nu este o alegere întâmplătoare. „Ploaia” Cosimei „lucrează” ca power play – nu unul al compilației în sine, care, în ultimă instanță, nu reușește să rețină o stilistică de grup – al unei relații care plasează muzica pe o axă temporală, pe, cum spuneam mai sus, un continuum pop: midnouăzecismul local ca arie fundamentală de excavare și „curatoriere” a sound-ului pop perfect – perfect de rebel, perfect de queer, perfect de feminist, perfect de politic, perfect de prizabil neironic –, dar nu în sensul retromaniacal teoretizat de Simon Reynolds, ci mai degrabă ca soluție ad hoc de rezolvare a unei crize identitare. Simbolic vorbind, Fragmente Pop Vol. 1 se află într-o stranie „situație post-punk”. Spun stranie, pentru că referința nu este, evident, punk-ul, constant inexistent ca manifest în arealul local, ci pop-ul românesc de după a doua jumătate a anilor ’90 ca agent infatigabil al schimbării de sistem, ca operator universal al unui reset mult așteptat – „Eu de voi vrea,/ Eu simt că te voi avea” reflectă mai bine realitatea acelui moment decât orice pesimist „No future,/ No future for you”.
Dacă sfârșitul anilor ’90 era despre putere, momentul acesta al FP 1 este despre empowerment. Și despre un viitor care refuză programatic, dacă ar fi să decodificăm manifestul Future Nuggets, să se situeze, ca o „serie ce sperăm să nu știm unde duce”. Mumble pop-ul performat de Fraga și prog-emo-trap-ul lui Inana – cei doi sunt astăzi cei mai particulari artiști ai acestei microscene alternapop din București – nu aduc, ca să-l citez pe Mark Fisher, „o nouă sinteză”, nu produc un șoc al viitorului, funcționează și ele în exact aceeași „situație post-punk”, a unui prezent care vrea cu orice preț să fie „neo-”. Încremeniți în downtempo, Fraga și Inana ar putea fi cei mai reprezentativi artiști locali ai chillwave-ului dacă nu ar fi. Refuzând nostalgia, ei uzează de apelul la un fragment sau altul al istoriei doar atunci când este neapărată nevoie. Și ei, ca și Cosima, apelează referențial nouăzecismul, dar muzica lor, mai mult decât a Cosimei, nu sună, de fapt, nouăzecist. „Fraga mea” patinează frivol într-un slo-mo grav – „Las pe poimâine ce pot face mâine,/ Îmi iau o țigară cu banii de pâine./ Dau cu spatele pe interzis, sunt pe bune/ N-am chef de glume, n-am chef de glume./ Merg pe biclă și mă uit la lume,/ Nu mi-e dor de tine, m-am plictisit de dume./ Nu cunosc ca tine mai șmecher pe lume,/ Doar tu știi ce-mi plake, hai, strigă-mă pe nume”. „În zadar” performează doar aparent în aria power ballads: „Au trecut mulți ani de când nu mai sunt/ Cu tine, printre stele pe Pământ,/ Ai lăsat de la tine mult prea mult,/ În curând o să îmi iau rămas bun./ Ai să vezi că nu mai e ce a fost/ Chiar dacă crezi că n-are nici un rost,/ Sper ca într-o bună zi să te văd iar,/ Degeaba, că totul e în zadar”.
Într-un interviu pentru ediția locală a publicației Vice, Ion Dumitrescu, producătorul compilației și omul de bază al Future Nuggets, spunea că „Fragmente Pop e doar un periscop la suprafață, nu e clar cât potențial zace în adâncimi, dacă sunt adâncimi. Ne (mă) preocupă ce putem să germinăm muzical, într-un context particular, ca cel local, folosind limba română nu ca armură națională ci experimental, de exemplu versuri extrase din vocabularele unor epoci trecute, sau pentru sonoritățile ei cool, ce pot reverbera internațional”. În Post-Punk Then and Now, Kodwo Eshun desena o schemă logică: „Post-punk-ul a fost un proiect amator și autodidact, care a creat contextul ideal pentru a avea mai degrabă încredere în propria incapacitate decât în exercițiu și aptitudine”. Fragmente Pop Vol. 1 – un release cu 16 „piese și bucăți popiste, adunate din diverse studiouri risipite prin București” – vorbește chiar despre asta.
*Compilația Fragmente Pop Vol. 1 poate fi ascultată pe pagina de Bandcamp a label-ului Future Nuggets, la adresa futurenuggets.bandcamp.com/album/fragmente-pop-vol-1