Dacă sfârșitul anilor ’90 era despre putere, momentul acesta al FP 1 este despre empowerment. Și despre un viitor care refuză programatic, dacă ar fi să decodificăm manifestul Future Nuggets, să se situeze, ca o „serie ce sperăm să nu știm unde duce”. – Un articol de Paul Breazu
Poate că „Emigrant USA” este primul cântec pop nouăzecist despre emigrație. În aria mult blamatei muzici de petrecere, cultură cu care și Timpuri Noi, și, mai târziu, Sarmalele Reci au avut ceva de împărțit, tema era la ordinea zilei. „Noi ne-am dat seama pe vremea aceea că e mult mai cool și mai sincer să nu facem ce făcea Phoenix, să râcâim prin folclorul arhaic sau să mergem printre doine, sîrbe etc., ci să avem o relație cu folclorul de lângă noi, de pe caseta cu manele. Era muzica asta, Dan Armeanca. Am folosit frânturi de manele, n-aș zice că uzam de o referențialitate masivă, dar pe vremea aia încercam să spunem: «Uite, există și așa ceva, de ce să ne ascundem?». Lumea asculta muzica asta, dar ea nu era difuzată pe canalele oficiale.” – Un articol de Paul Breazu
Lucy se folosește de muzica trap pentru exprimarea liberă a sexualității, dar și pentru a se distra subminând așteptările pe care publicul le are de la femei. Fără să-și ceară scuze, ea lansează piesă după piesă, fiind conștientă atât de comentariile negative pe care le primește, cât și de succesul pe care îl are. – Un articol de Andrei Mihai
Chiar și în muzica făcută de femei, mai rar există piese care depășesc lentila patriarhală sau preocuparea obsesivă pentru iubirea romantică și codependentă. Cu toate astea, fiecare pas într-o direcție feministă este important atât timp cât este privit critic. – Un articol de Maria Sgârcitu