Spațiile din aceste proze sînt mereu goale, inexpresive, spațiile/ locurile sînt numite, dar aproape niciodată arătate, descrise. În general, această fată nu știe ce i se întîmplă și nici să spună ce simte; este pasiv-agresivă, manevrată, este păpușa maestrului, cel care îi setează traseul, scenariul de viață, este păpușa unchiului, cea care este privită, cea care este mîngîiată de el, abuzată, transformată după standardele lui de frumusețe și docilitate, ea este păpușa din această casă de și cu păpuși decapitate, dezmembrate, fotografiate de unchiul care și-a început cariera fotografiind colecții de păpuși „hidoase, stranii, dar cu adevărat artistice,” „prima lui expoziție de succes.” Altfel spus, obiectificarea femeii și sexualizarea fetițelor aduc succesul bărbaților. /// Despre „Varșava”, de Ana Donțu – O recenzie de Medeea Iancu
Texte
Aproape orice activitate culturală este prezentată ca fiind o necesitate, deşi de cele mai multe ori este doar o coincidență a culturii şi a pieţei locale/globale de artă. […]De ce oare există o nevoie de capitalizare și însușire a artei contemporane, dar nu și o dorință de a înțelege pe celălalt ? De ce se vrea oare un dialog cu arta, dar se ignoră un astfel de dialog, acela cu cel de lângă noi? – Un interviu maraton de Virginia Lupu
Pornind de la universul Virginiei Woolf, într-un spațiu în care se evocă în mod fidel simbolismul, ambiguitatea și mecanismele non-lineare ale scriitoarei, suntem invitate să luăm o pauză în ceea ce curând devine o cameră doar a noastră și apoi să răspundem la întrebarea: care sunt condițiile necesare creației astăzi? Întrebare care rapid mi se transformă în cap în care sunt condițiile necesare creației la sfârșitul lumii? – Un articol de Maria Sgârcitu
Dacă sfârșitul anilor ’90 era despre putere, momentul acesta al FP 1 este despre empowerment. Și despre un viitor care refuză programatic, dacă ar fi să decodificăm manifestul Future Nuggets, să se situeze, ca o „serie ce sperăm să nu știm unde duce”. – Un articol de Paul Breazu
Casetele video, susține Irina Nistor, au antrenat spiritul democratic românesc care avea să răstoarne puterea socialistă în decembrie. Iar ea, aproape de una singură, a facilitat acest antrenament. Dar toate astea au mai fost spuse de nenumărate ori, cel mai răspicat în docudrama Chuck Norris vs Communism (r. Ilinca Călugăreanu, 2015), un film-reverență care arată mai degrabă eforturile exhaustive de a face din Nistor o legendă anticomunistă decât orice urmă de luciditate sau ambiție regizorală. – Un articol de Călin Boto
Ceea ce are loc în Bolivia este o nouă lovitură de stat fascistă, sprijinită de Statele Unite, cum s-a încercat în Venezuela la începutul anului și în lunga tradiție de golpes militare din ultimii 70 de ani din America Latină. – Un articol de David Schwartz
Alfabetizarea feministă mi-a luat mult. Mi-a luat mult să-mi dau seama cât de problematice sunt dialogurile pline de misoginism din „Ultima noapte de dragoste…” și cât de necesară e o pedagogie feministă literară care să te ajute să te raportezi critic la violența de gen, ignorată în manuale și analize ample. Alfabetizarea feministă e un proces lung și complicat. Un proces care poate fi uneori încărcat de multe emoții și tensiuni pentru că te întoarce la rădăcinile cititului. – Un articol de Mihaela Michailov
Odată cu extinderea centrelor comerciale, sectorul profitabil al afacerilor private susținut de prezența multinaționalelor în centrul orașului, o nouă clasă socială devine vizibilă. Astfel, tânăra generație cu spirit antreprenorial s-a dovedit a fi candidatul perfect pentru a susține necesitatea de a construi cartiere întregi sau regiuni izolate de blocuri și case de tip duplex, potrivite unei noi ordini de fabricare a vieții sociale. – Un articol de Andrei Timofte
În relație cu vocile din ce în ce mai prezente în sfera publică virtuală (cu precădere pe panourile publice ale facebook-ului), dreptatea prin pedeapsă, adoptarea vocii dominante, frica de ceilalți, batjocura celor mulți, relevă adevărata față a „tranziției” românești. Fără a renunța la posibilitatea critică a unui protest veritabil va trebui să ne întrebăm: Cine lipsește? cine este cel/cea mai prezent/ă? cine deturnează vocile solidare, cine transformă capitalul de protest în marfă electorală, ce solidarități există între clasa de mijloc și fosta clasă proletară/ ceilalți? – Un articol de Andrei Timofte
Șantierul în lucru ca oglindă a financializării locuirii și a orașului antreprenorial
Șantierul analizat de noi în cartea „Șantier în lucru pentru profit. Redezvoltare urbană în Cluj în zona Ploiești – Constanța – Someșului – Anton Pann – Piața Abator – Parcul Feroviarilor” este încă în lucru. Dar în orice stadiu s-ar afla ele, investițiile din această zonă se simt în siguranță pentru că, cel puțin de când a fost re-zonificată, zona trece prin scumpire permanentă, fiind „îmbunătățită” atât prin demolarea clădirilor de fabrici ruinate și de rezidențiale modeste, cât și prin reamenajarea parcului și malului apropiat al Someșului. – Un articol de Enikő Vincze