Alfabetizarea feministă mi-a luat mult. Mi-a luat mult să-mi dau seama cât de problematice sunt dialogurile pline de misoginism din „Ultima noapte de dragoste…” și cât de necesară e o pedagogie feministă literară care să te ajute să te raportezi critic la violența de gen, ignorată în manuale și analize ample. Alfabetizarea feministă e un proces lung și complicat. Un proces care poate fi uneori încărcat de multe emoții și tensiuni pentru că te întoarce la rădăcinile cititului. – Un articol de Mihaela Michailov
literatură
Pe parcursul acestui demers, voi discuta mai ales tema centrală a operei lui Ferrante: cea a „tăierii marginilor”. Consider că această temă și multiplele feluri în care Ferrante o abordează, este cea care face din Tetralogia napoletană o mărturie a experienței de frontieră dintre adevărat și fals, în calitate de categorii atât ale personalului, cât și ale politicului. – Un articol tradus de Laura Sandu
Aporia (Dezbărații) este, poate, unul dintre primele romane din literatura română contemporană ce își propune să chestioneze pe față sistemul capitalist și discursul neoliberal. – Un articol de Carolina Vozian
O literatură a scriitoarei queer, o literatură a scriitoarei rome, o literatură a scriitoarei feministe, o literatură a scriitoarei trans, o literatură a scriitoarei precare; o literatură a scriitorului care nu se simte lezat să fie inclus în cuvântul scriitoare. – Un articol de Carolina Vozian
Pentru toate după-amiezele și serile petrecute citind Ion, citind Moara cu noroc, Pădurea spînzuraților, Mara, citind Baltagul, Enigma Otiliei, Amîndoi, Ciuleandra, Răscoala, Adam și Eva și alte asemenea, pentru toate confuziile și prejudecățile, obiectificarea pe care aceste romane, această literatură mi le-au și ni le-au inoculat și/ sau întărit, vreau o literatură nouă. Pentru toată violența romantizată pe care am întîlnit-o în aceste opere și care mi-a fost și ne-a fost lăudată, pentru toată violența cu care am crescut, vreau o literatură nouă. – Un articol de Medeea Iancu
Noi, cele despre care ați spus că sîntem arta minoră, inferioară, scandaloasă, domestică, arta femeilor care cresc copii, arta celor nebune, isterice, celor anormale & de neiubit, arta genului greșit, a orientării, identității, etniei greșite, noi nu sîntem greșite! – Un articol de Medeea Iancu
Cred că citirea Câinelui de bronz poate cataliza, prin identificare, un proces terapeutic de introspecție și definire a unor scenarii traumatice. După repetițiile destul de îndelungi, atât cât avem nevoie, încep analiza, exorcizarea și poate, uneori, vindecarea. – Un articol de Carolina Vozian
În Grădina de sticlă femeia nu e nici obiect, nici trofeu – e așa cum e ea, om: și bună, și rea, plină de conflicte interioare și traume, capabilă de iubire și de ură, generoasă și invidioasă, uneori slabă, alteori puternică. – Un articol de Carolina Vozian
Poezia Iulianei Lungu este feministă atunci când expune procesele sociale, culturale, epistemice, de subiectivare ca femeie: poemele sale vorbesc despre felul în care sunt trăite, acceptate sau respinse aceste procese. – Un articol de Laura Sandu
Pe lângă cunoașterea unei lumi complet diferite, Rosalyn experimentează în Japonia și singurătatea extremă din cauza atomizării individualiste din acest sistem economic capitalist. Hipertehnologizarea luxuriantă a fiecărei activități zilnice, care o fascinează pe toată durata șederii, lucrează exact împotriva facilitării conexiunilor interumane și comunitare. – Un articol de Carolina Vozian