feminism

Pentru toate după-amiezele și serile petrecute citind Ion, citind Moara cu noroc, Pădurea spînzuraților, Mara, citind Baltagul, Enigma Otiliei, Amîndoi, Ciuleandra, Răscoala, Adam și Eva și alte asemenea, pentru toate confuziile și prejudecățile, obiectificarea pe care aceste romane, această literatură mi le-au și ni le-au inoculat și/ sau întărit, vreau o literatură nouă. Pentru toată violența romantizată pe care am întîlnit-o în aceste opere și care mi-a fost și ne-a fost lăudată, pentru toată violența cu care am crescut, vreau o literatură nouă. – Un articol de Medeea Iancu

Noi, cele despre care ați spus că sîntem arta minoră, inferioară, scandaloasă, domestică, arta femeilor care cresc copii, arta celor nebune, isterice, celor anormale & de neiubit, arta genului greșit, a orientării, identității, etniei greșite, noi nu sîntem greșite! – Un articol de Medeea Iancu

Câte scriitoare de etnie romă publicate, recunoscute, premiate există în spațiul literar românesc? Câte scriitoare care să vorbească despre istoria sclaviei, despre holocaust, despre rasializarea sărăciei, despre cum își trăiește o femeie dintr-un mediu marginalizat orientarea sexuală? De ce e literatura doar domeniul unora, definit doar de unii, ocupat doar de unii, dacă cei mai mulți dintre noi  ne petrecem cel puțin zece ani din viață „studiind-o”? – Un articol de Laura Sandu