Dintr-un spațiu cultural stereotipic – cu înțelegeri date de-a gata – în care se transformase după 1989, Alternatorul readuce Canalul la zi și-i redă complexitatea. Echipa Alternatorului ia interviuri, investighează și documentează materiale, pune la dispoziție unelte de înțelegere ale narațiunilor referitoare la Canal. Și, nu în ultimul rând, ia poziție. – Un interviu cu Mihai Şovăială, Ovidiu Pop, Valentin Cernat, de Livia Pancu
Complexitatea Canalului Dunăre-Marea Neagră reflectă complexitatea istoriei recente din România. Canalul este astăzi un portal pentru logica acumulării globale de capital. Situat, totuși, la periferie. Echipa Alternatorului nu se apropie de acest subiect punând întrebări incriminatorii, ci punând întrebări critice. – Un interviu cu cu Mihai Şovăială, Ovidiu Pop, Valentin Cernat, de Livia Pancu
Ne-am întrebat de ce un antreprenor care construiește clădiri de birouri și ansambluri rezidențiale exclusiviste pe terenuri de pe care au fost demolate foste fabrici din perioada comunistă (fabrici falimentate artificial în perioada de tranziție, fabrici de unde au fost concediate/ți mii de muncitoare/muncitori) ar fi interesat să fie asociat cu numele Partidului Comunist? – Un articol de grupul h.arta
Care sunt însă motivele care ne determină să încadrăm teoretic și să interpretăm asemenea lucrări preponderent prin prisma criticii consumerismului înțeles ca o formă de capitalism ce abuzează masele de oameni și îi determină să eșueze în fața dorințelor false, artificial create de acesta? – Un articol de Florin Bobu.
Expoziția autocuratoriată de artistă nu este despre haosul romantic din dulapul de la atelier și nici despre metafora frumoasă a creației exhibată ca ordinea din vârful unui maldăr inextricabil de încercări eșuate, ci despre muncă, mai exact, despre forma cel mai greu de explicat pe înțelesul codului muncii și anume despre munca artistică a precariatului cognitiv-creativ. – Un articol de Igor Mocanu
Decontextualizate frust, lucrările artiștilor expuși par că vin în răspăr față de comportamentul politic public al acelorași artiști, obligați astfel să subscrie și să adere prin prezența lor la un discurs curatorial față de care sunt într-o incompatibilitate declarată. – Un articol de Igor Mocanu