de grupul h.arta
Pe data de 30 august s-a inaugurat Iulius Town Timişoara, cea mai mare investiţie din regiune în valoare de 422 de milioane de euro. „E noua Timişoara” se spune pe portalul Opinia Timişoarei. Peste 250 000 de oameni au participat la inaugurarea „oraşului din oraş”, „un spaţiu cosmopolit de shopping şi relaxare”, aşa cum îl numeşte dezvoltatorul Iulian Dascălu. „Mall-urile dezvoltate de el sunt lider de piaţă la nivel regional, devenind un adevărat stil de viaţă pentru locuitori” şi fiind „repere de regenerare urbană şi economică pentru oraşele în care au fost realizate”, se spune pe Opinia Timişoarei. (1) Dezvoltatorului Iulian Dascălu i-a fost acordat de către primarul Nicolae Robu titlul de cetăţean de onoare al Timişoarei, aşa cum a declarat acesta la inaugurarea Iulius Town.
Cu două săptămâni înainte de inaugurare, pe acelaşi portal, Opinia Timişoarei, a apărut ştirea intitulată „Tabăra improvizată de boschetari la Timişoara, rasă de pe faţa pământului”. (2) Tonul de extremă violenţă a titlului e în contrast cu tonul de „corectitudine” ipocrită a textului ştirii, în care se spune că oamenii al căror adăpost a fost distrus „au fost consiliaţi de către specialişti din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială Comunitară Timişoara pentru găsirea unui loc de muncă”. I-am recunoscut din imagini pe cele/cei al căror adăpost construit cu trudă a fost distrus şi apoi ne-au povestit şi ele/ei ce s-a întâmplat. E o parte constantă a vieţilor lor, ca, din când în când, adăposturile numite în ştire „focar de infecţie”, să le fie distruse. Bineînţeles că asta nu rezolvă nimic pentru vieţile lor, că nicio „consiliere” nu-i va învăţa să-şi găsească un loc de muncă, că aceste hărţuiri constante nu fac decât să-i împingă din ce în ce mai mult spre margine (în sensul simbolic al cuvântului şi în sensul lui concret, de margini ale orașului, mereu pierdute în faţa ansamblurilor rezidenţiale şi clădirilor de birouri care se construiesc şi se extind în afara oraşului).
Am fost şi noi printre cei 250 000 de oameni care au vizitat Iulius town la inaugurarea acestuia. În anii ’90, aici era un teren al oraşului unde creşteau copaci. Am vizitat acum „grădinile suspendate”, „oaza verde”(3), în care au fost transportaţi şi plantaţi copaci maturi. Conform ştirii de pe Adevărul.ro (4), parcul a costat 8,7 milioane de euro şi conţine 10000 de arbuşti, 1400 de arbori adulţi de talie mare, aduşi cu peste 500 de autocamioane din Italia. Parcul mai conţine un gazon special, care să reziste traficului intens, şi un lac de 800 de metri pătraţi, cu o mică cascadă şi un podeţ de lemn. Din orice punct al parcului, perspectiva e a clădirilor de birouri, a mall-ului, a firmelor luminoase. O oază apocaliptică de verdeaţă artificială, de gazon şi plastic, cu un logo în locul lunii pline. În vara aceasta, au fost măsurate cele mai înalte temperaturi din istoria meteorologică înregistrată. A fost o vară traversată în fiecare zi de cele mai triste şi îngrijorătoare ştiri, despre topirea calotei de gheaţă a Antarcticii, despre incendiile care au devastat pădurile din Siberia până în Alaska, despre felul în care a ars pădurea amazoniană ca urmare directă a caracterului criminal al capitalismului. În seara inaugurării, după ce s-a doborât un record Guinness de oameni care ţineau led-uri (lumina fiind o metaforă preferată a Timişoarei, în spiritul excepţionalismului „primului oraş…”, care îi este aşa caracteristic), oamenii s-au revărsat pe aleile parcului artificial şi ceea ce auzeai în timp ce înaintai cu mulţimea erau, mai ales, exclamaţii admirative.
Ne-am întors să vizităm parcul la lumina zilei, într-o zi obişnuită. Muzică clasică şi jazz se revărsa din boxele plasate din loc în loc sub gazon. Pe un şir de panouri, o expoziţie cu fotografii ale reginei Maria în costum naţional. Felinare negre pe care scrie cu auriu Iulius Town imită felinarele iconice Art nouveau din centrul Timişoarei. Referirea la un fel de continuitate, la o tradiţie a elitelor, a unui spirit „civilizat” şi „vestic” din care Timişoara s-ar fi împărtăşit mereu. Pe gazonul din plastic, cu mall-ul în fundal, în „piaţeta” numită pe indicatoare Family plaza se fotografiază o mireasă. Litere sculpturale scriu într-un spirit mai „contemporan” cuvintele „My town”. Am traversat lacul, acum secat, pe podul de lemn şi ne-am uitat la fântânile „rococo”, la statuetele cu nişte broaşte, la un carusel. Unii dintre copacii transportaţi aici din Italia încep să se usuce. Ne-am uitat la locurile unde gazonul din iarba „adevărată” întâlneşte porţiunile cu gazon din plastic. Ne-am uitat la arbuştii care cresc în ghivece imense. O atmosferă de extremă artificialitate, ca şi cum am fi traversat o machetă în mărime naturală, cu o stradă cu piatră cubică care coboară lent prin muzica adormitoare a parcului şi te scoate în zgomotul oraşului real. Pe termen lung, se urmăreşte ca acest parc să devină un centru al vieţii sociale a oraşului, el fiind promovat ca un loc pentru toate vârstele şi un loc în care să se desfăşoare diferite evenimente din oraş, care se întâmplă de obicei în parcuri sau pieţe publice. Festivalul Checkart s-a desfăşurat deja acolo în septembrie.
Un articol din 17 decembrie 2016 de pe platforma Banatul azi(5) arată cum terenul pe care s-a construit Iulius Town (numit la acea vreme Openville) a fost cedat constructorului de către Primărie cu titlu gratuit. Articolul spune că respectivul teren a fost cumpărat în 2002 cu aproape 1 milion de euro din bugetul local, tot de la Iulius group, deşi terenul ar fi putut fi obţinut gratuit pentru oraş prin aplicarea legii exproprierii pentru lucrări de utilitate publică, pe acel teren urmând să treacă inelul II de circulaţie al oraşului. De asemenea, terenul fusese cumpărat cu scurtă vreme înainte prin licitaţie publică de către Iulius group, Consiliul local așteptând finalizarea tranzacţiei pentru a cumpăra apoi terenul proaspăt achiziţionat de Iulius group. În hotărârea Consiliului local prin care terenul viitorului Iulius Town este cedat gratuit şi astfel scos din proprietatea publică, se spune că oraşul va beneficia de infrastructura rutieră şi de spaţiile verzi amenajate pe care noii proprietari le vor construi. Această confuzie intenţionată din partea puterii, inconştientă adesea din partea populaţiei, între ceea ce e public şi ceea ce e privat, care privatizează bunul comun şi transformă spaţiul privat într-un simulacru de spaţiu public e noua Timişoara. O Timişoară nu atât de nouă, de fapt, ci aceeaşi în vechea ei admiraţie necondiţionată faţă de capital.
(1) https://www.opiniatimisoarei.ro/iulian-dascalu-dezvoltatorul-iulius-town-a-devenit-cetatean-de-onoare-al-timisoarei/09/09/2019
(2) https://www.opiniatimisoarei.ro/tabara-improvizata-de-boschetari-la-timisoara-rasa-de-pe-fata-pamantului/14/08/2019
(3) https://adevarul.ro/locale/timisoara/foto-oaza-verde-iulius-town-costat-87-milioane-euro-s-au-plantat-1400-arbori-maturi-varste-60-ani-adusi-italia-1_5d413f8e892c0bb0c6094f80/index.html
(4) idem
(5) https://www.banatulazi.ro/serviciu-aproape-secret-un-teren-ultracentral-de-aproape-1-milion-de-euro-cadoul-primariei-timisoara-pentru-iulius-group-si-proiectul-openville/